Gândeste cutezātor

Acum vreo doua zile si ceva tocmai am terminat de citit, sau mai bine spus de reciitit cartea ,, Gândeste cutezātor” care ma pus pe ganduri de la prima pana la ultima propozitie. Presupun ca nu sunt singura care a citit aceasta carte minunata scrisa de Ben Carson, M.D Cecil Murphey.
E intradevar o carte din viata personala a doi pustii sārmani care cu noroc mai mult sau mai putin au ajuns oameni MARI, si prin asta din start gandurile apar. E amuzant faptul ca atunci cand citim o carte instantaneu parca intram in lumea personajelor si a tot ce se petrece .. Si deastea apar si sentimentele .. De tristete, de bucurie, de teama, cum sunt ele noi le traim.

Si trecem, si trecem de la un subiect la altu, as mai veni cu inca un subiect.
Si .. ca de obicei plictisita de ora de romana, punându-mi capul usor pe umarul colegului de banca, care mereu ma certa si-mi spunea sa nu-l mai folosesc pe post de sprijin, iar eu mereu Ignorându-l, ascultam vocea siropoasa a profei si in acelasi timp chicotelile din spatele meu, dintr-o data parca fusesem intepata de niste cuvinte care pur si simplu mi-a facut si somnu sā sarā instananeu.

“Spune-mi,daca te-as prinde-ntr-o zi si ti-as sāruta talpa piciorului, nu-i asa cā ai schiopata putin, dupa aceea, de teama sā nu-mi strivesti sārutul?”

Asta a fost fraza care din nou ma pus pe ganduri.
Oare exista si rāspuns la aceasta replica?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s